Monikapop's Blog

Prietenul credincios al omului

German Shepherd Puppies Mai 18, 2010

Filed under: Video — monikapop @ 4:14 pm
 

Maltese Puppies

Filed under: Video — monikapop @ 3:53 pm
 

Info

Filed under: Dresaj si comportament — monikapop @ 3:40 pm

Dresajul cainelui inseamna procesul prin care un caine este invatat sa execute anumite comenzi pe care este antrenat sa le inteleaga. Cainii salbatici sunt animale care traiesc in haita, avand un comportament foarte social. Astfel, cainii domestici, prin instinct sau invatare, pot interpreta si raspunde corect la semnale date de stapan. Majoritatea cainilor traiesc in preajma oamenilor care isi doresc ca prietenii lor patrupezi sa fie placuti ca prezenta si conduita. De asemenea, cainii sunt dresati pentru a se apara si pentru a-si proteja stapanul sau alte animale. Cel mai greu lucru de facut in dresajul cainelui este comunicarea cu animalul intr-un mod pe care acesta sa-l inteleaga. Totusi, principiul de baza al dresajului este simplu: comportamentul dorit este recompensat in timp ce neascultarea este ignorata sau corectata. In aceasta sectiune vom afla despre principalele comenzi de dresaj si reguli de baza in relatia pe care o avem cu catelul nostru.

Pentru informatii accesati site-ul:

http://www.dresajcanin.ro/

 

Malocluzia la caini Mai 17, 2010

Filed under: Sănătate — monikapop @ 10:33 pm

In mod normal, un catel are 28 de dinti pana implineste sase luni. In cele din urma, cainii adulti din majoritatea raselor vor avea 42 de dinti. O aliniere gresita a dintilor cainelui, sau malocluzie, se produce atunci cand suprapunerea ansamblului dintilor de pe un maxilar pe celalalt este incorecta in momentul in care cand gura este inchisa.

Cele mai intalnite probleme de sanatate care se pot produce ca efect al malocluziei sunt: ranile din interiorul gurii; afectiuni periodontale; uzura prematura a dintilor, fracturi ale maxilarului. Cainii care sunt afectati de malocluzie vor avea dificultati sa mestece, sa apuce hrana din vas si s-ar putea sa prefere decat bucatile mari de mancare. De asemenea, aceste patrupede sunt predispuse la acumularea de tartru si placa dentara.

Varfurile premolarilor de sus (dintii din spatele caninilor) ar trebui sa vina in spatiul dintre premolarii de jos, insa in cazurile cele mai intalnite de malocluzie aceasta aliniere este imperfecta.  Cazurile de malocluzie sunt destul de intalnite la rasele de caini cu fata plata (brahicefalice), precum Pechinez, Pug, Boston Terrier sau Shih Tzu.

Un alt tip de malocluzie se produce atunci cand maxilarul superior este mai lung decat cel inferior. Cateii nascuti cu aceasta problema isi vor reveni singuri daca diferenta dintre cele doua maxilare nu este prea mare. Totusi, muscatura unui caine se va forma definitiv dupa zece luni de la nastere. Dincolo de acest moment, remedierea problemei dentare nu se va produce fara interventie medicala. Odata cu aparitia dintilor permanenti, malocluzia poate provoca probleme foarte serioase tesutului moale din gura si extractiile sunt uneori necesare.

Majoritatea cazurilor de malocluzie au cauze ereditare si nu necesita tratament. In unele situatii extractiile sunt necesare. Daca patrupedul dumneavoastra prezinta orice tip de malocluzie este bine sa ingrijiti regulat dintii cainelui pentru a evita depunerea de tartru si placa. In urma unei consultatii din partea unui medic veterinar puteti decide achizitionarea unui aparat dentar special pentru catel.

 

Capuse la caini

Filed under: Sănătate — monikapop @ 10:30 pm

Capusele sunt fara indoiala inamici de temut atat pentru oameni cat si pentru animalele lor de companie. Pe langa senzatia neplacuta provocata, capusele pot transmite si boli care pot cauza anemie sau chiar paralizie. Orice proprietar de caine trebuie sa cunoasca o serie de informatii despre riscurile, prevenirea si indepartarea capuselor. Cunostintele de baza despre capuse va pot fi de foarte mare ajutor pentru a va feri cainele de pricolul capuselor.

Capusele sunt paraziti artropozi care se hranesc cu sangele vietuitoarelor de care se ataseaza. Capusele sunt atrase de caldura si miscare, atasandu-se deseori de mamifere, inclusiv caini. Acesti paraziti prefera sa se ascunda in iarba inalta sau pe plantele din zone impadurite, unde isi asteapta viitoarea „gazda”. Odata ce s-au atasat de un corp, capusele vor incepe sa se hraneasca timp de cateva ore sau chiar zile.

In cazul cainilor, capusele prefera sa se ataseze in zone cu putin par, precum interiorul urechilor, intre degete sau in pliurile blanii. Majoritatea speciilor de capuse vor trece prin patru etape de viata – ou, larva, nimfa si adult. In toate stadiile, in afara de ou, capusele au nevoie de o „gazda” pentru a se hrani cu sange. In functie de specie, capusele pot trai intre cateva luni si cativa ani iar femelele pot depune mii de oua odata.

Nu toate capusele transmit boli, insa prezenta unui astfel de parazit trebuie tratata intotdeauna cu cea mai mare seriozitate. Majoritatea bolilor transmise de capusa vor ajunge la „gazda” dupa cateva ore de la atasare, asa ca este foarte important ca parazitul sa fie indepartat cat mai repede. Simptomele majoritatii bolilor transmise de capuse includ slabirea, schiopatatul, umflarea incheieturilor sau anemia. Primele semne ale bolii pot aparea dupa zile, saptamani sau chiar luni de la infectare. Unele capuse pot provoca o reactie severa, care culmineaza cu paralizie. Aceasta situatie grava se remediaza treptat dupa ce parazitul este indepartat.

Daca observati unul dintre simptomele care va indica prezenta vreunei boli provocate de capuse la cainele dumneavoastra, mergeti de urgenta cu patrupedul la medicul veterinar. Printre cele mai intalnite afectiuni provocate de capuse se numara: Babeioza, Meningita de Rocky Mountains, Ehrlichioza si Anaplasmoza.

Pentru a cauta capuse pe caine mangaiati toata suprafata corpului animalului, acordand atentie sporita urechilor, gatului si cutelor de piele. Incercati sa identificati orice ridicatuta nefireasca de la nivelul pielii animalului si examinati zona cu o puternica sursa de lumina. In functie de specie si etapa a vietii, o capusa poate fi de marimea unui varf de creion sau cat un bob mic de fasole. Daca locuiti intr-o zona invecinata cu padurea, ar trebui sa verificati cainele pentru capuse de cel putin o data pe zi.

Pentru a indeparta o capusa este bine sa purtati manusi chirugicale. Folositi o penseta sau un instrument special pentru a indeparta capusa de pe pielea animalului. Trebuie sa apucati capusa cat mai aproape de punctul in care s-a atasat. Aveti grija sa nu stoarceti corpul capusei. Scoateti parazitul din piele incet si ferm (fara sa intoarceti penseta). Cainele se poate alege cu o rana mica pentru ca s-ar putea sa desprindeti si putin din piele, insa acest lucru este normal. Daca patrupedul sangereaza, apasati usor pe rana.

Daca o parte din capul capusei a ramas in piele, folositi penseta pentru a o scoate usor. In cazul in care nu reusiti sa indepartati de tot capul capusei, nu va alarmati pentru ca, de foarte multe ori, acesta cade singur dupa o vreme. Dupa ce a-ti luat parazitul de pe pielea cainelui, spalati zona in care a fost capusa cu apa si sapun. Urmariti modul in care reactioneaza pielea animalului in locul in care capusa a fost atasata pentru a sesiza daca apar iritatii sau infectii. Daca zona muscata nu se vindeca dupa cateva zile, mergeti cu cainele la un medic veterinar.

Niciodata o capusa nu se va detasa de „gazda” ei inainte de a termina sa se hraneasca. Nu aplicati pe zona unde se afla capusa bete de chibrit aprinse, oja, alcool sau alte substante chimice. Aceste metode nu sunt eficiente si pot chiar sa raneasca animalul.

Controlul periodic al suprafetei pielii este cea mai buna metoda de a feri cainele de capuse. De asemenea, puteti sa tundeti gazonul din curte sau sa folositi pesticide (aveti grija insa sa nu folositi substante care pot face rau animalelor sau plantelor). O alta metoda este folosirea unor produse special create pentru caini impotriva capuselor. Totusi, trebuie sa folositi aceste produse cu atentie, intotdeauna la recomandarea veterinarului si luati in considerare faptul ca majoritatea acestor substante impotriva capuselor sunt toxice pentru pisici.

 

Mascul sau femela? Dilema celor care vor sa adopte un catel.

Filed under: Alegerea unui căţel — monikapop @ 10:25 pm

Un puiut nu va ramane puiut – el va creste „vazand cu ochii” si, in mai putin de un an, va avea atat proportiile cat si comportamentul si nevoile adultului. Pentru a alege in cunostinta de cauza si pentru a intelege responsabilitatile diferite pe care le presupune detinerea unui caine de sex mascul sau femel, iti prezentam in continuare cateva lucruri pe care este bine sa le cunosti inainte de a decide adoptia unui catel.

Femela

Femelele sunt mai atasate de stapan, mai prietenoase cu cei din familie, mai afectuase si mai grijulii, dar si mai circumspecte (chiar agresive) fata de straini, in special atunci cand au pui. Sunt mai ascultatoare si mai usor de dresat. Nu risti sa-ti pierzi catelusa in perioada caldurilor, deoarece aceasta nu pleaca in cautarea masculului (in timp ce masculul care simte o femela in calduri va ignora chemarile stapanului si va pleca in cautarea acesteia!).

Dezavantajul femelelor este faptul ca, odata cu inaintarea in varsta si cu numarul nasterilor, si in special daca nu fac suficienta miscare zilnic, se ingrasa.

In plus, in cazul animalelor de rasa, pentru a obtine dreptul de monta, femela trebuie sa fie arbitrata si sa aiba certificat de origine (pedigree) care sa „acopere” genealogia acesteia pe 3 generatii. Imperecherea trebuie facuta cu un mascul din aceeasi rasa, cu pedigree si drept de monta!

In cazul metisilor (catei de rasa incerta sau rezultati din incrucisarea a doi caini din rase diferite), plasarea puilor este destul de dificila. De obicei, pentru a evita complicata operatiune a plasarii puilor, stapanii decid euthanasierea acestora la nastere. De aceea, in cazul in care adopti o catelusa metis, cea mai buna optiune ramane castrarea acesteia, pentru a evita o multime de probleme care pot aparea mai tarziu.

De asemenea, se recomanda ca femela nu doar sa nasca, ci si sa si intarce cel putin 3 generatii de pui de-a lungul vietii; in caz contrar exista un risc mare de cancer mamar, mai ales daca puii sunt indepartati dupa nastere. In cazul in care femela necastrata nu naste niciodata, exista riscul acumularii de puroi in uter (piometru – o afectiune foarte grava) si al lactatiilor false, care pot degenera in complicatii severe.

In cazul in care nu intentionezi sa imperechezi cateaua si vrei sa eviti potentialele probleme, se recomanda castrarea, care reduce aceste riscuri si, chiar daca personalitatea animalului se va schimba (femela va deveni mai putin activa si va avea tendinte de ingrasare), este totusi cea mai buna solutie.

Femelele sunt apte pentru procreere de doua ori pe an; in timpul sangerarilor menstruale (in general in cazul catelelor de talie mare) trebuie luate masuri adecvate (pare exagerat, dar scutecele de unica folosinta pot fi foarte utile in aceste situatii), pentru ca secretia poate fi abundenta si pateaza.

Masculul

Masculii sunt mai independenti, mai dificili si mai sobri. Dresajul necesita fermitate si in general ei recunosc si executa comenzile unei singure persoane (in special cainii cu temperament dominant, de talie mare). Cu toate ca disciplina obtinuta prin dresaj este perfecta, instinctul este mai puternic; in momentul in care masculul cel mai ascultator simte o femela in calduri, va ignora orice comanda a stapanului si va porni in cautarea ei. Atentie! Masculul este apt pentru procreere tot timpul anului.

Este bine ca in perioadele de rut (primavara si toamna) poarta curtii sa fie bine inchisa iar plimbarea zilnica sa se faca numai in lesa. Nu se stie niciodata cand cainele tau atat de educat se poate transforma intr-un rebel a carui poza o vei lipi, in disperare de cauza, pe stalpi, impreuna cu textul „sensibilizator”: in tratament!!! Recompensa!.

Castrarea masculilor nu este neaparat necesara; se practica in general in cazul metisilor, caini „de rasa incerta”, denumiti si „maidanezi” si in cazul cainilor pe care nu intentionezi sa-i dai vreodata la monta . Daca totusi decidem sa facem acest pas, este bine ca animalul sa nu fie mai tanar de 1 an, astfel incat organismul sau sa fie complet dezvoltat.

In cazul masculilor necastrati dar abstinenti exista posibilitatea inflamarii aparatului reproducator (erectia canina) care, pentru o persoana aflata la primul caine poate fi un prilej de ingrijorare. Aceasta manifestare (inflamarea penisului si prezenta a doua umflaturi tari, simetrice, la baza acestuia) este naturala si nu trebuie sa ne ingrijoreze. Alte manifestari insa, pot fi foarte neplacute si trebuie reprimate cu blandete, pentru a nu deveni un obicei – se poate intampla ca animalutzul tau abstinent sa „confunde” piciorul tau sau al musafirilor cu o potentiala „mireasa” si sa se manifeste ca atare!

Exista stapani de masculi (chiar de rasa!!!) care ii lasa si chiar ii incurajeaza sa se imperecheze cu femele „maidaneze”, deoarece li se pare mult mai comod si mai simplu, decat sa isi castreze animalul sau caute femela potrivita si „sa-si piarda timpul” cu obtinerea dreptului de monta. Acest procedeu nu numai ca este periculos pentru sanatatea masculului (Bruceloza, o boala foarte grava, se transmite la caini pe cale sexuala si la om, prin contactul cu secretiile cainelui infectat) dar faciliteaza aparitia de noi catei nedoriti de nimeni, unii agresivi, care vor bantui pe strazi!

Asadar, detinerea unui caine, indiferent daca este mascul sau femela, presupune responsabilitati comparabile – in general, persoanele care vor sa adopte un caine opteaza pentru un mascul crezand ca, in acest fel, scapa de o serie de probleme. Acest lucru inseamna de fapt ca „scapa” de problemele femelelor, dar se va confrunta, mai devreme sau mai tarziu, cu problemele masculior! Alege, asadar, cainele, din punctul de vedere al beneficiilor, nu din punctul de vedere al potentialelor dezavantaje!

 

Vrei un catel dar nu te-ai hotarat asupra rasei? Afla ce ti se potriveste

Filed under: Alegerea unui căţel — monikapop @ 10:24 pm

Alegerea unui catel depinde de mai multi factori, care tin in special de modul nostru de viata si de cat timp si resurse suntem pregatiti sa-i alocam zilnic.

Astfel, conteaza foarte mult daca adoptam un caine de talie mica sau de talie mare, un caine de paza si aparare sau unul de agrement, un caine cu par lung sau unul cu par scurt…

Si am putea continua lista la nesfarsit.

In continuare vom analiza impreuna cele mai importante „coordonate” de care trebuie sa tinem seama in momentul in care alegem rasa, in functie de talie, utilitate, lungimea parului si temperamentul viitorului nostru prieten canin.

Un catel de talie mica sau un catel de talie mare?

In momentul in care ii adoptam, toti cateii sunt mici si dragalasi, dar trebuie sa tinem seama de faptul ca vor creste intr-un an cat noi in 14, si asa vor ramane pana la sfarsitul vietii lor.

Asadar, daca avem curte sau suntem convinsi ca avem zilnic timp de o plimbare in aer liber, putem opta linistiti pentru un caine de talie mare. Atentie, totusi – cainii de talie mare pot fi foarte incomozi in apartament – riscati sa nu mai aveti loc pe canapeaua din sufragerie si sa fiti nevoiti sa urcati bibelourile pe rafturile cele mai de sus ale bibliotecii, pentru ca in bucuria lor de a va revedea dupa o zi de lucru, s-ar putea sa le darame cu coada!!! Iar cand aveti musafiri este foarte neplacut ca Dogul dumneavoastra German (care saliveaza abundent vara) sa se scuture si sa arunce stropi pe rochia cea noua a colegei de serviciu!

Pe de alta parte insa, chiar daca se poate intampla ca hotul sa va intre in casa, in mod sigur nu va mai iesi pana in momentul in care dumneavoastra decideti acest lucru. Cainii de talie mare, in special cei de paza si aparare, protejeaza interiorul locuintei s tot ceea ce contine aceasta, astfel incat, chiar daca permit oamenilor noi sa intre, sunt foarte greu de convins sa-i lase sa iasa.

Cainii de talie mijlocie prefera curtea, dar majoritatea se adapteaza destul de bine la viata in apartament. Cu toate acestea, miscarea zilnica nu trebuie neglijata, pentru ca au tendinte de ingrasare in cazul in care duc o viata prea sedentara.

Cainii de talie mica sunt in general cei din grupa cainilor de agrement, care se adapteaza perfect mediului de interior. Sunt ca niste jucarii cu blana si ochi vioi, care invioreaza atmosfera casei si fac deliciul musafirilor. In general sunt foarte temperamentali, au metabolismul mai rapid decat rudele lor de talie mare, si nu stau locului nici o clipa. Apatia si plictiseala unui caine de talie mica sunt simptome clare de boala – la cainii de talie mare, de obicei mai seriosi si mai greoi, se depisteaza mai greu primele semne ale unei maladii.

Atentie! Cantitatea de mancare necesara unui caine este direct proportionala cu greutatea si inaltimea lui!

Utilitate

Scopul in care adoptam un caine este un criteriu foarte important de selectie. Nu vom adopta un Caniche pitic pentru paza si aparare!
Lungimea parului

Daca am decis ca viitorul nostru prieten cu blana va sta in casa in care locuim, ar fi bine sa ne orientam catre o rasa sau o varietate cu par scurt – pe langa faptul ca parul lung necesita ingrijire speciala, in perioadele de naparlire (primavara si toamna) este o adevarata pacoste pentru canapele si covoare! Pentru gospodine se recomanda Caniche-ul sau Fox Terrierul, carora le cade parul in cantitati neglijabile pe tot timpul anului.

Daca am decis ca va sta in curte, putem alege o rasa sau o varietate cu par lung, fara probleme. Totusi, parul lung trebuie ingrijit chiar si la cainii de curte – daca nu este pieptanat aproape zilnic, parul lung se incurca atat de tare incat capata aspectul paslei si unica metoda de a rezolva problema este… o tunsoare cazona!

Atat cainii cu par lung cat si cei cu par scurt pot avea paraziti – purici, capuse; sa nu ne miram daca animalutul nostru care isi petrece majoritatea timpului in casa va avea astfel de chiriasi nedoriti – puricii si capusele se pot lua foarte usor din iarba din parcuri, sau ii putem aduce in casa chiar noi! Este foarte important sa deparazitam cainele periodic, cu o frecventa crescuta in timpul verii, pentru ca altfel, pe langa inerentele afectiuni ale pielii prietenului nostru, riscam sa fim noi insine atacati de nesuferitele insecte.

Temperament

„Cainele seamana cu stapanul” nu este o zicala lipsita de sens; prietenul nostru se adapteaza personalitatii noastre, se umanizeaza. De la inceput este bine sa alegem o rasa al carei temperament se apropie de al nostru. O persoana agitata si activa are nevoie de un catel energic; o persoana calma are nevoie de un catel linistit. Uneori insa, contrastele se atrag – o persoana melancolica nu are decat de castigat daca isi alege un terrier zbuciumat si tonic!