Info
Dresajul cainelui inseamna procesul prin care un caine este invatat sa execute anumite comenzi pe care este antrenat sa le inteleaga. Cainii salbatici sunt animale care traiesc in haita, avand un comportament foarte social. Astfel, cainii domestici, prin instinct sau invatare, pot interpreta si raspunde corect la semnale date de stapan. Majoritatea cainilor traiesc in preajma oamenilor care isi doresc ca prietenii lor patrupezi sa fie placuti ca prezenta si conduita. De asemenea, cainii sunt dresati pentru a se apara si pentru a-si proteja stapanul sau alte animale. Cel mai greu lucru de facut in dresajul cainelui este comunicarea cu animalul intr-un mod pe care acesta sa-l inteleaga. Totusi, principiul de baza al dresajului este simplu: comportamentul dorit este recompensat in timp ce neascultarea este ignorata sau corectata. In aceasta sectiune vom afla despre principalele comenzi de dresaj si reguli de baza in relatia pe care o avem cu catelul nostru.
Pentru informatii accesati site-ul:
Malocluzia la caini mai 17, 2010
In mod normal, un catel are 28 de dinti pana implineste sase luni. In cele din urma, cainii adulti din majoritatea raselor vor avea 42 de dinti. O aliniere gresita a dintilor cainelui, sau malocluzie, se produce atunci cand suprapunerea ansamblului dintilor de pe un maxilar pe celalalt este incorecta in momentul in care cand gura este inchisa.
Cele mai intalnite probleme de sanatate care se pot produce ca efect al malocluziei sunt: ranile din interiorul gurii; afectiuni periodontale; uzura prematura a dintilor, fracturi ale maxilarului. Cainii care sunt afectati de malocluzie vor avea dificultati sa mestece, sa apuce hrana din vas si s-ar putea sa prefere decat bucatile mari de mancare. De asemenea, aceste patrupede sunt predispuse la acumularea de tartru si placa dentara.
Varfurile premolarilor de sus (dintii din spatele caninilor) ar trebui sa vina in spatiul dintre premolarii de jos, insa in cazurile cele mai intalnite de malocluzie aceasta aliniere este imperfecta. Cazurile de malocluzie sunt destul de intalnite la rasele de caini cu fata plata (brahicefalice), precum Pechinez, Pug, Boston Terrier sau Shih Tzu.
Un alt tip de malocluzie se produce atunci cand maxilarul superior este mai lung decat cel inferior. Cateii nascuti cu aceasta problema isi vor reveni singuri daca diferenta dintre cele doua maxilare nu este prea mare. Totusi, muscatura unui caine se va forma definitiv dupa zece luni de la nastere. Dincolo de acest moment, remedierea problemei dentare nu se va produce fara interventie medicala. Odata cu aparitia dintilor permanenti, malocluzia poate provoca probleme foarte serioase tesutului moale din gura si extractiile sunt uneori necesare.
Majoritatea cazurilor de malocluzie au cauze ereditare si nu necesita tratament. In unele situatii extractiile sunt necesare. Daca patrupedul dumneavoastra prezinta orice tip de malocluzie este bine sa ingrijiti regulat dintii cainelui pentru a evita depunerea de tartru si placa. In urma unei consultatii din partea unui medic veterinar puteti decide achizitionarea unui aparat dentar special pentru catel.
Capuse la caini
Capusele sunt fara indoiala inamici de temut atat pentru oameni cat si pentru animalele lor de companie. Pe langa senzatia neplacuta provocata, capusele pot transmite si boli care pot cauza anemie sau chiar paralizie. Orice proprietar de caine trebuie sa cunoasca o serie de informatii despre riscurile, prevenirea si indepartarea capuselor. Cunostintele de baza despre capuse va pot fi de foarte mare ajutor pentru a va feri cainele de pricolul capuselor.
Capusele sunt paraziti artropozi care se hranesc cu sangele vietuitoarelor de care se ataseaza. Capusele sunt atrase de caldura si miscare, atasandu-se deseori de mamifere, inclusiv caini. Acesti paraziti prefera sa se ascunda in iarba inalta sau pe plantele din zone impadurite, unde isi asteapta viitoarea „gazda”. Odata ce s-au atasat de un corp, capusele vor incepe sa se hraneasca timp de cateva ore sau chiar zile.
In cazul cainilor, capusele prefera sa se ataseze in zone cu putin par, precum interiorul urechilor, intre degete sau in pliurile blanii. Majoritatea speciilor de capuse vor trece prin patru etape de viata – ou, larva, nimfa si adult. In toate stadiile, in afara de ou, capusele au nevoie de o „gazda” pentru a se hrani cu sange. In functie de specie, capusele pot trai intre cateva luni si cativa ani iar femelele pot depune mii de oua odata.
Nu toate capusele transmit boli, insa prezenta unui astfel de parazit trebuie tratata intotdeauna cu cea mai mare seriozitate. Majoritatea bolilor transmise de capusa vor ajunge la „gazda” dupa cateva ore de la atasare, asa ca este foarte important ca parazitul sa fie indepartat cat mai repede. Simptomele majoritatii bolilor transmise de capuse includ slabirea, schiopatatul, umflarea incheieturilor sau anemia. Primele semne ale bolii pot aparea dupa zile, saptamani sau chiar luni de la infectare. Unele capuse pot provoca o reactie severa, care culmineaza cu paralizie. Aceasta situatie grava se remediaza treptat dupa ce parazitul este indepartat.
Daca observati unul dintre simptomele care va indica prezenta vreunei boli provocate de capuse la cainele dumneavoastra, mergeti de urgenta cu patrupedul la medicul veterinar. Printre cele mai intalnite afectiuni provocate de capuse se numara: Babeioza, Meningita de Rocky Mountains, Ehrlichioza si Anaplasmoza.
Pentru a cauta capuse pe caine mangaiati toata suprafata corpului animalului, acordand atentie sporita urechilor, gatului si cutelor de piele. Incercati sa identificati orice ridicatuta nefireasca de la nivelul pielii animalului si examinati zona cu o puternica sursa de lumina. In functie de specie si etapa a vietii, o capusa poate fi de marimea unui varf de creion sau cat un bob mic de fasole. Daca locuiti intr-o zona invecinata cu padurea, ar trebui sa verificati cainele pentru capuse de cel putin o data pe zi.
Pentru a indeparta o capusa este bine sa purtati manusi chirugicale. Folositi o penseta sau un instrument special pentru a indeparta capusa de pe pielea animalului. Trebuie sa apucati capusa cat mai aproape de punctul in care s-a atasat. Aveti grija sa nu stoarceti corpul capusei. Scoateti parazitul din piele incet si ferm (fara sa intoarceti penseta). Cainele se poate alege cu o rana mica pentru ca s-ar putea sa desprindeti si putin din piele, insa acest lucru este normal. Daca patrupedul sangereaza, apasati usor pe rana.
Daca o parte din capul capusei a ramas in piele, folositi penseta pentru a o scoate usor. In cazul in care nu reusiti sa indepartati de tot capul capusei, nu va alarmati pentru ca, de foarte multe ori, acesta cade singur dupa o vreme. Dupa ce a-ti luat parazitul de pe pielea cainelui, spalati zona in care a fost capusa cu apa si sapun. Urmariti modul in care reactioneaza pielea animalului in locul in care capusa a fost atasata pentru a sesiza daca apar iritatii sau infectii. Daca zona muscata nu se vindeca dupa cateva zile, mergeti cu cainele la un medic veterinar.
Niciodata o capusa nu se va detasa de „gazda” ei inainte de a termina sa se hraneasca. Nu aplicati pe zona unde se afla capusa bete de chibrit aprinse, oja, alcool sau alte substante chimice. Aceste metode nu sunt eficiente si pot chiar sa raneasca animalul.
Controlul periodic al suprafetei pielii este cea mai buna metoda de a feri cainele de capuse. De asemenea, puteti sa tundeti gazonul din curte sau sa folositi pesticide (aveti grija insa sa nu folositi substante care pot face rau animalelor sau plantelor). O alta metoda este folosirea unor produse special create pentru caini impotriva capuselor. Totusi, trebuie sa folositi aceste produse cu atentie, intotdeauna la recomandarea veterinarului si luati in considerare faptul ca majoritatea acestor substante impotriva capuselor sunt toxice pentru pisici.
Mascul sau femela? Dilema celor care vor sa adopte un catel.
Un puiut nu va ramane puiut – el va creste „vazand cu ochii” si, in mai putin de un an, va avea atat proportiile cat si comportamentul si nevoile adultului. Pentru a alege in cunostinta de cauza si pentru a intelege responsabilitatile diferite pe care le presupune detinerea unui caine de sex mascul sau femel, iti prezentam in continuare cateva lucruri pe care este bine sa le cunosti inainte de a decide adoptia unui catel.
Femela
Femelele sunt mai atasate de stapan, mai prietenoase cu cei din familie, mai afectuase si mai grijulii, dar si mai circumspecte (chiar agresive) fata de straini, in special atunci cand au pui. Sunt mai ascultatoare si mai usor de dresat. Nu risti sa-ti pierzi catelusa in perioada caldurilor, deoarece aceasta nu pleaca in cautarea masculului (in timp ce masculul care simte o femela in calduri va ignora chemarile stapanului si va pleca in cautarea acesteia!).
Dezavantajul femelelor este faptul ca, odata cu inaintarea in varsta si cu numarul nasterilor, si in special daca nu fac suficienta miscare zilnic, se ingrasa.
In plus, in cazul animalelor de rasa, pentru a obtine dreptul de monta, femela trebuie sa fie arbitrata si sa aiba certificat de origine (pedigree) care sa „acopere” genealogia acesteia pe 3 generatii. Imperecherea trebuie facuta cu un mascul din aceeasi rasa, cu pedigree si drept de monta!
In cazul metisilor (catei de rasa incerta sau rezultati din incrucisarea a doi caini din rase diferite), plasarea puilor este destul de dificila. De obicei, pentru a evita complicata operatiune a plasarii puilor, stapanii decid euthanasierea acestora la nastere. De aceea, in cazul in care adopti o catelusa metis, cea mai buna optiune ramane castrarea acesteia, pentru a evita o multime de probleme care pot aparea mai tarziu.
De asemenea, se recomanda ca femela nu doar sa nasca, ci si sa si intarce cel putin 3 generatii de pui de-a lungul vietii; in caz contrar exista un risc mare de cancer mamar, mai ales daca puii sunt indepartati dupa nastere. In cazul in care femela necastrata nu naste niciodata, exista riscul acumularii de puroi in uter (piometru – o afectiune foarte grava) si al lactatiilor false, care pot degenera in complicatii severe.
In cazul in care nu intentionezi sa imperechezi cateaua si vrei sa eviti potentialele probleme, se recomanda castrarea, care reduce aceste riscuri si, chiar daca personalitatea animalului se va schimba (femela va deveni mai putin activa si va avea tendinte de ingrasare), este totusi cea mai buna solutie.
Femelele sunt apte pentru procreere de doua ori pe an; in timpul sangerarilor menstruale (in general in cazul catelelor de talie mare) trebuie luate masuri adecvate (pare exagerat, dar scutecele de unica folosinta pot fi foarte utile in aceste situatii), pentru ca secretia poate fi abundenta si pateaza.
Masculul
Masculii sunt mai independenti, mai dificili si mai sobri. Dresajul necesita fermitate si in general ei recunosc si executa comenzile unei singure persoane (in special cainii cu temperament dominant, de talie mare). Cu toate ca disciplina obtinuta prin dresaj este perfecta, instinctul este mai puternic; in momentul in care masculul cel mai ascultator simte o femela in calduri, va ignora orice comanda a stapanului si va porni in cautarea ei. Atentie! Masculul este apt pentru procreere tot timpul anului.
Este bine ca in perioadele de rut (primavara si toamna) poarta curtii sa fie bine inchisa iar plimbarea zilnica sa se faca numai in lesa. Nu se stie niciodata cand cainele tau atat de educat se poate transforma intr-un rebel a carui poza o vei lipi, in disperare de cauza, pe stalpi, impreuna cu textul „sensibilizator”: in tratament!!! Recompensa!.
Castrarea masculilor nu este neaparat necesara; se practica in general in cazul metisilor, caini „de rasa incerta”, denumiti si „maidanezi” si in cazul cainilor pe care nu intentionezi sa-i dai vreodata la monta . Daca totusi decidem sa facem acest pas, este bine ca animalul sa nu fie mai tanar de 1 an, astfel incat organismul sau sa fie complet dezvoltat.
In cazul masculilor necastrati dar abstinenti exista posibilitatea inflamarii aparatului reproducator (erectia canina) care, pentru o persoana aflata la primul caine poate fi un prilej de ingrijorare. Aceasta manifestare (inflamarea penisului si prezenta a doua umflaturi tari, simetrice, la baza acestuia) este naturala si nu trebuie sa ne ingrijoreze. Alte manifestari insa, pot fi foarte neplacute si trebuie reprimate cu blandete, pentru a nu deveni un obicei – se poate intampla ca animalutzul tau abstinent sa „confunde” piciorul tau sau al musafirilor cu o potentiala „mireasa” si sa se manifeste ca atare!
Exista stapani de masculi (chiar de rasa!!!) care ii lasa si chiar ii incurajeaza sa se imperecheze cu femele „maidaneze”, deoarece li se pare mult mai comod si mai simplu, decat sa isi castreze animalul sau caute femela potrivita si „sa-si piarda timpul” cu obtinerea dreptului de monta. Acest procedeu nu numai ca este periculos pentru sanatatea masculului (Bruceloza, o boala foarte grava, se transmite la caini pe cale sexuala si la om, prin contactul cu secretiile cainelui infectat) dar faciliteaza aparitia de noi catei nedoriti de nimeni, unii agresivi, care vor bantui pe strazi!
Asadar, detinerea unui caine, indiferent daca este mascul sau femela, presupune responsabilitati comparabile – in general, persoanele care vor sa adopte un caine opteaza pentru un mascul crezand ca, in acest fel, scapa de o serie de probleme. Acest lucru inseamna de fapt ca „scapa” de problemele femelelor, dar se va confrunta, mai devreme sau mai tarziu, cu problemele masculior! Alege, asadar, cainele, din punctul de vedere al beneficiilor, nu din punctul de vedere al potentialelor dezavantaje!
Vrei un catel dar nu te-ai hotarat asupra rasei? Afla ce ti se potriveste
Alegerea unui catel depinde de mai multi factori, care tin in special de modul nostru de viata si de cat timp si resurse suntem pregatiti sa-i alocam zilnic.
Astfel, conteaza foarte mult daca adoptam un caine de talie mica sau de talie mare, un caine de paza si aparare sau unul de agrement, un caine cu par lung sau unul cu par scurt…
Si am putea continua lista la nesfarsit.
In continuare vom analiza impreuna cele mai importante „coordonate” de care trebuie sa tinem seama in momentul in care alegem rasa, in functie de talie, utilitate, lungimea parului si temperamentul viitorului nostru prieten canin.
Un catel de talie mica sau un catel de talie mare?
In momentul in care ii adoptam, toti cateii sunt mici si dragalasi, dar trebuie sa tinem seama de faptul ca vor creste intr-un an cat noi in 14, si asa vor ramane pana la sfarsitul vietii lor.
Asadar, daca avem curte sau suntem convinsi ca avem zilnic timp de o plimbare in aer liber, putem opta linistiti pentru un caine de talie mare. Atentie, totusi – cainii de talie mare pot fi foarte incomozi in apartament – riscati sa nu mai aveti loc pe canapeaua din sufragerie si sa fiti nevoiti sa urcati bibelourile pe rafturile cele mai de sus ale bibliotecii, pentru ca in bucuria lor de a va revedea dupa o zi de lucru, s-ar putea sa le darame cu coada!!! Iar cand aveti musafiri este foarte neplacut ca Dogul dumneavoastra German (care saliveaza abundent vara) sa se scuture si sa arunce stropi pe rochia cea noua a colegei de serviciu!
Pe de alta parte insa, chiar daca se poate intampla ca hotul sa va intre in casa, in mod sigur nu va mai iesi pana in momentul in care dumneavoastra decideti acest lucru. Cainii de talie mare, in special cei de paza si aparare, protejeaza interiorul locuintei s tot ceea ce contine aceasta, astfel incat, chiar daca permit oamenilor noi sa intre, sunt foarte greu de convins sa-i lase sa iasa.
Cainii de talie mijlocie prefera curtea, dar majoritatea se adapteaza destul de bine la viata in apartament. Cu toate acestea, miscarea zilnica nu trebuie neglijata, pentru ca au tendinte de ingrasare in cazul in care duc o viata prea sedentara.
Cainii de talie mica sunt in general cei din grupa cainilor de agrement, care se adapteaza perfect mediului de interior. Sunt ca niste jucarii cu blana si ochi vioi, care invioreaza atmosfera casei si fac deliciul musafirilor. In general sunt foarte temperamentali, au metabolismul mai rapid decat rudele lor de talie mare, si nu stau locului nici o clipa. Apatia si plictiseala unui caine de talie mica sunt simptome clare de boala – la cainii de talie mare, de obicei mai seriosi si mai greoi, se depisteaza mai greu primele semne ale unei maladii.
Atentie! Cantitatea de mancare necesara unui caine este direct proportionala cu greutatea si inaltimea lui!
Utilitate
Scopul in care adoptam un caine este un criteriu foarte important de selectie. Nu vom adopta un Caniche pitic pentru paza si aparare!
Lungimea parului
Daca am decis ca viitorul nostru prieten cu blana va sta in casa in care locuim, ar fi bine sa ne orientam catre o rasa sau o varietate cu par scurt – pe langa faptul ca parul lung necesita ingrijire speciala, in perioadele de naparlire (primavara si toamna) este o adevarata pacoste pentru canapele si covoare! Pentru gospodine se recomanda Caniche-ul sau Fox Terrierul, carora le cade parul in cantitati neglijabile pe tot timpul anului.
Daca am decis ca va sta in curte, putem alege o rasa sau o varietate cu par lung, fara probleme. Totusi, parul lung trebuie ingrijit chiar si la cainii de curte – daca nu este pieptanat aproape zilnic, parul lung se incurca atat de tare incat capata aspectul paslei si unica metoda de a rezolva problema este… o tunsoare cazona!
Atat cainii cu par lung cat si cei cu par scurt pot avea paraziti – purici, capuse; sa nu ne miram daca animalutul nostru care isi petrece majoritatea timpului in casa va avea astfel de chiriasi nedoriti – puricii si capusele se pot lua foarte usor din iarba din parcuri, sau ii putem aduce in casa chiar noi! Este foarte important sa deparazitam cainele periodic, cu o frecventa crescuta in timpul verii, pentru ca altfel, pe langa inerentele afectiuni ale pielii prietenului nostru, riscam sa fim noi insine atacati de nesuferitele insecte.
Temperament
„Cainele seamana cu stapanul” nu este o zicala lipsita de sens; prietenul nostru se adapteaza personalitatii noastre, se umanizeaza. De la inceput este bine sa alegem o rasa al carei temperament se apropie de al nostru. O persoana agitata si activa are nevoie de un catel energic; o persoana calma are nevoie de un catel linistit. Uneori insa, contrastele se atrag – o persoana melancolica nu are decat de castigat daca isi alege un terrier zbuciumat si tonic!
Husky Siberian – Cainele nordic, cel mai apropiat de lup
Prezentare generala, temperament si recomandari
Husky Siberian este un caine nordic, care impresioneaza prin privirea albastra, metalica, si expresia caracteristica a fetei. Husky Siberian nu este un caine pentru oricine, intrucat are o fire extrem de independenta si este recunoscut ca fiind foarte greu de dresat – rasa si-a pastrat in mare parte instinctele animalului salbatic si are tendinta sa si le urmeze indiferent de educatia primita. Un husky cu “dor de duca” va ignora comenzile stapanului si va pleca unde il indeamna instinctele, de aceea este indicata utilizarea unei lese de fiecare data cand este scos la plimbare.
De asemenea, husky este un vanator innascut si va profita de orice ocazie ca sa “vaneze” pisici si alte animale mici; de aceea, socializarea este foarte importanta si trebuie inceputa inca din primele luni de viata. Tot din acest motiv nu se recomanda adoptarea unui husky de catre o familie in care exista si alte animale – pisici, hamsteri, purcei de guineea – deoarece, chiar daca se va obisnui cu ele, nu veti avea niciodata siguranta ca instinctele de vanator nu se vor trezi la un moment dat si ca un joc intre animalele dumneavoastra nu se va transforma intr-o partida de vanatoare din care husky-ul va iesi triumfator, cu prada in bot.
Astfel, Husky Siberian are nevoie de un stapan cu caracter puternic, pregatit sa faca fata aparentei incapatanari a acestui caine, caruia ii va fi mai mult „camarad” decat stapan. De asemenea, nu se recomanda un husky persoanelor care nu isi aloca timp pentru plimbari lungi in aer liber si nici celor care nu au suficient timp sa se ocupe de el si l-ar lasa singur mai multe ore pe zi, intrucat husky este un caine care are nevoie de activitate si miscare si se plictiseste singur, caz in care isi va manifesta plictiseala distructiv – va roade diverse obiecte din casa sau, daca il veti tine in curte, va sapa probabil exact in zona in care ati plantat trandafirii.
In acelasi timp, husky siberian este un caine prietenos si nu manifesta posesivitatea fata de obiecte si membrii familiei afisata in general de cainii de paza; este in general curios, alert si activ, in acelasi timp manifestand o rezerva demna fata de necunoscuti, fara a fi agresiv.
Aspect general
Husky Siberian este un caine de talie medie, compact dar agil, cu blana deasa si stufoasa, pastrand in mare parte caracteristicile rudei sale salbatice, lupul. Corpul este bine proportionat, un aplomb corect imbinand caracteristic viteza, rezistenta si puterea fizica, ceea ce l-a facut sa fie un excelent caine de sanie. Masculul este in general mai masiv si mai “indesat”, dar nu excesiv in comparatie cu femela, care este mai supla, fara a fi fragila.
Dimensiuni, proportii:
Masculul atinge 54 – 60 cm la greaban; femela – 50 – 55 cm. Privit din profil, lungimea corpului de la umar la crupa este putin mai mare decat inaltimea la greaban.
Greutate:
Masculul atinge 20 – 28 kg; femela atinge 16 – 23 kg. Greutatea este proportionala cu inaltimea la greaban.
Capul
Datorita ochilor albastri si a mastii (care nu este obligatorie in standardul rasei, dar care este prezenta la majoritatea exemplarelor de la noi din tara) expresia fetei unui husky transmite un amestec contradictoriu de mesaje – pare prietenos dar in acelasi timp malefic; cei care descriu aspectul fetei unui husky folosesc expresii de genul: “are o privire de nebun inteligent”, “pare ca intelege tot dar nu-ti da dreptate”, “te simti tolerat in preajma lui”, “pare ca stie mai mult decat tine”, “privirea lui ma sperie dar ma si indeamna sa ma apropii”.
Capul este de dimensiuni medii, proportionat cu restul corpului, usor rotunjit in partea superioara, stopul bine marcat. Privit din toate unghiurile, capul unui husky nu trebuie sa fie nici prea alungit, nici prea indesat. Botul este si el de dimensiuni medii, cu buzele bine inchise. Muscatura trebuie sa fie corecta, in “foarfeca”.
Ochii au forma alungita, sunt pozitionati usor oblic si la distanta moderata unul fata de celalalt. Culoarea albastra este o caracteristica a rasei, dar nu este obligatorie, standardul acceptand si ochii caprui sau brun inchis si chiar de culori diferite (ceacar).
Urechile sunt de dimensiuni medii, nici foarte mari, nici foarte mici, triunghiulare, carnoase si bine imblanite, pozitionate sus, destul de apropiate una de cealalta. Varfurile stau perfect ridicate si sunt usor rotunjite.
Culoarea nasului trebuie sa fie in concordanta cu culoarea de baza a blanii; astfel, husky cu blana predominant neagra, cenusie sau bruna vor avea nasul negru; husky cu blana roscata vor avea nasul maro inchis; la husky albi, nasul va fi rozaliu.
Corpul
Gatul este arcuit si bine pozitionat. Pieptul este adanc si puternic, dar nu exagerat de lat iar umerii sunt musculosi si bine dezvoltati. Coastele sunt usor aplatizate pe lateralele corpului. Spatele unui husky este drept si puternic; crupa coboara intr-o panta usoara catre baza cozii, care este stufoasa, purtata pe spate cand cainele este alert, coborata drept cand cainele este in repaus si pozitionata sub linia imaginara trasata intre greaban si crupa. Picioarele sunt puternice, cu osatura bine dezvoltata dar nu masiva, cu labe ovale, nu foarte alungite si bine inchise, cu blana deasa intre degete. Degetul redundant de la picioarele din fata se poate inlatura chirurgical.
Blana este alcatuita din doua straturi, par si sub-par, cu fir de lungime medie, foarte deasa. Sub-parul este moale si dens dar este normal sa lipseasca in timpul perioadelor de naparlire sau sa fie putin reprezentat la Husky tinuti in interior tot timpul anului. Blana trabuie sa fie placuta la atingere, nu prea aspra, cu textura neteda. Culorile acceptate variaza in toata gama posibila, de la negru la complet alb. Masca si trefla de pe frunte, desi caracteristice rasei, nu sunt obligatorii.
In miscare, husky da senzatia ca “pluteste” la suprafata solului, alergand intr-un trap corect, aparent fara efort. In repaus, husky are o pozitie mandra a corpului si capului, inspirand putere si agilitate.
Labradorul – putere si inteligenta
Labradorul este una dintre cele mai populare rase de caini din intreaga lume. Pe langa rolul de animal de companie, acesti caini sunt folositi in foarte multe tari si pentru prinderea infractorilor sau asistenta persoanelor suferinde. Labradorii sunt gentili, inteligenti si plini de energie, fiind recomandati persoanelor de orice varsta. Aceasta rasa, cunoscuta si sub numele de Cainele Sfantului Ioan, isi are originele in Canada, unde era folosit la prinderea pestilor.
Istorie
Stramosii labradorului modern au fost crescuti in insula Newfoundland din Canada, rasa fiind foarte apropiata din punct de vedere genetic de cainii care poarta numele insulei. Primii labradori au fost adusi in Europa la mijlocul secolului al XIX-lea de catre vasele pescaresti portugheze. Datorita calitatilor extraordinare si a gradului inalt de obedienta, labradorii au devenit foarte populari printre aristocratii din vestul Europei. Acesti caini s-au bucurat de cea mai buna atentie si ingrijire din momentul in care au fost adoptati de europenii cu stare. Multe exemplare au fost dresate pentru a fi folosite la vanatoare, dovedindu-se niste copoi excelenti. O teorie legata de numele rasei identifica originea acestuia in cuvantul portughez „labrador”, care inseamna „muncitor al campului”. Kennel Club-ul din Marea Britanie a recunoscut rasa Labrador Retriever in anul 1903.
Aspect
Labradorii sunt caini solizi, cu o constitutie puternica. Capul este mare, nasul este lat cu narile bine deschise (labradorul are un simt olfactiv extraordinar). Ochii sunt de culoare maron-castaniu, cu o privire inteligenta. Urechile sunt de marimi medii, lipite de cap si purtate inspre spate. Picioarele sunt foarte bine dezvoltate si musculoase. Labele sint rotunde si compacte. Atat labele cat si coada (de lungime medie si rotunjita, asemanatoare cu a vidrei) ajuta acest caine sa fie un inotator excelent. Blana este scurta, neteda si impermeabila. Exista trei culori recunoscute pentru parul labradorilor: negru, galben si ciocolatiu. Unele exemplare au o mica pata alba pe piept. Inaltimea standard pentru un labrador matur este de 55 de centrimetri, in timp ce un exemplar sanatos poate cantari intre 25 si 30 de kilograme.
Temperament
Cainii din rasa labrador sunt recunoscuti pentru firea lor echilibrata. Labradorii sunt foarte adaptabili la diferitele activitati pentru care sunt antrenati. De asemenea, indiferent ca este crescut la curte sau in apartament, aceste patrupede invata repede sa respecte regulile casei. Fata de alte rase, labradorii nu sunt foarte teritoriali. Aceste patrupede sunt rareori distructive, hipersensibile sau agresive, fiind niste animale de companie ideale. Avand in vedere trecutul lor de copoi, labradorilor le place foarte mult sa poarte obiecte in gura. Stapanul unui astfel de caine isi poate pune mana in gura patrupedului fara nicio grija, labradorii fiind foarte atenti sa nu muste din greseala. Acesti caini au o reputatie excelenta legata de viata in familie. Labradorii se intelege foarte bine cu copiii si dau dovada de rabdare in relatia cu cei mici sau cu celelalte animale de companie din casa.
Labradorii au un caracter stabil si se sperie foarte greu atunci cand sunt pusi in fata unei situatii neasteptate. Acesti caini sunt predispusi la probleme cu mestecatul excesiv dar pot fi antrenati foarte usor pentru a scapa de astfel de obiceiuri inadecvate. Labradorii vor latra atunci cand nu identifica sursa unui sunet dar, de obicei, sunt destul de tacuti. Din cauza faptului ca sunt foarte toleranti cu strainii, labradorii nu sunt niste caini de paza foarte buni. Labradorii sunt foarte putin dispusi sa „scape” din locurile pe care le cunosc si vor sari gardul sau vor iesi pe usa doar pentru ca sunt foarte curiosi si au un simt de explorator. Acesti caini adora compania oamenilor si vor cauta permanent interactiunea cu stapanii lor.
Caracteristici
Labradorii sunt folositi la vanatoare, luatul urmei, depistarea anumitor substante, in politie si pentru asistarea persoanelor cu probleme de sanatate. Aproximativ 60% dintre cainii care insotesc persoanele nevazatoare din Statele Unite ale Americii sunt labradori. Puii de labrador nu ar trebui introdusi intr-o casa noua mai devreme de sapte saptamani. Acesti caini traiesc, in medie, 12 ani si nu sunt predispusi la probleme grave de sanatate. Labradorii se pot ingrasa peste masura foarte usor si, ca rezultat, pot suferi de diabet, displazie de sold sau alte probleme ale incheieturilor.
Cocker Spaniel Englezesc – Un companion vesel si optimist
Cocker Spaniel Englezesc este o rasa de caini crescuti initial pentru vanatoarea pasarilor. Aceste patrupede sunt active si prietenoase, fiind una dintre cele mai populare rase de caini. Datorita caracterului optimist si a cozii aflata permanent in miscare, acesti caini sunt porecliti si „cockerii veseli„. Denumirea de „cocker” vine de la faptul ca aceste patrupede erau folosite pentru vanatoarea sitarilor („woodcock” – in limba engleza).
Istorie
Se crede ca prima atestare documentara a cainilor spanieli este lucrarea „Tratat de vanatoare” a lui Gaston Phebus, care dateaza din jurul anului 1300. In secolul al XVII-lea au fost stabilite sapte rase de spanieli: Clumber, Sussex, Welsh Springer, English Springer, Field, Irish Water Spaniel si Cocker. Caracteristicile rasei moderne au inceput sa se dezvolte de la inceputul secolului XIX-lea. In 1874 prima lista cu exemplare pure de Cocker Spaniel a fost publicata de catre noul infiintat Kennel Club Britanic. La inceputul secolului trecut din Cocker-ii Spaniel Englezi s-a dezvoltat ramura americana a rasei.
Aspect
Corpul Cocker-ilor Spaniel Englezi este compact, solid si de marime medie. Capul este rotund iar botul este cam de aceeasi lungime cu craniul. Urechile lobulare ar trebui sa ajunga la nas daca sunt trase in fata. Ochii sunt mari, ovali, inchisi la culoare si au o expresie blanda dar inteligenta. Picioarele sunt relativ scurte, solide si arcuite iar coada este in general decupata. Parul este de lungime medie iar urechile, picioarele si partea inferioara sunt bine imblanite. Cocker-ii Spaniel Englezi pot fi negri, maronii sau rosi. De asemenea, sunt acceptate si combinatiile de alb cu negru, sau semne rosii. Un exemplar matur poate cantari aproximativ 14 kilograme iar masculii sunt putin mai inalti decat femelele.
Temperament
Cocker-ii Spaniel Englezi pot fi incapatanati iar dresajul trebuie sa fie facut cu blandete dar si cu fermitate. Cainilor din aceasta rasa nu le place sa stea singuri si se vor atasa puternic de o singura persoana din familie. Cocker-ii Spaniel sunt extrem de loiali, inteligenti, adaptabili si recunoscuti pentru firea lor optimista. Aceste patrupede se inteleg foarte bine cu copiii si cu alte animale de companie, inclusiv pisicile, insa nu vor tolera la nesfarsit comportamentul agasant. Femelele tind sa aiba un caracter mai puternic decat masculii si nu sunt recomandate persoanelor care nu au mai avut un caine. Avand in vedere ca sunt prietenosi cu strainii, cocker-ii spaniel nu ar trebui folositi pentru paza.
Caracteristici
Cainii din rasa Cocker se pot adapta la viata de apartament insa au nevoie de mult exercitiu fizic in fiecare zi. Blana patrupedului trebuie ingrijita periodic. Si urechile Cocker-ilor trebuie sa primeasca atentie suplimentara pentru ca acesti caini sunt predispusi la afectiuni ale aparatului auditiv. Stapanul trebuie insa sa neglijeze igiena dintilor si ghearelor patrupedelor. Marea majoritate a problemelor de sanatate de care pot suferi acesti caini sunt ereditare, asa ca alegerea unui pui trebuie facuta cu multa atentie la originea exemplarului. Un Cocker Spaniel sanatos va avea o speranta de viata intre 12 si 15 ani.
Chihuahua – cel mai mic caine din lume
Cainii din rasa Chihuahua sunt incadrati in categoria „Companion and Toy” iar numele rasei provine de la cel mai mare stat care intra in componenta Mexicului, locul de origine al acestor patrupede. Ajutati de statura, cainii Chihuahua pot fi transportati cu usurinta si se adapteaza foarte repede la noi locuri. Desi reprezinta o rasa destul de veche, cainii Chihuahua au devenit foarte populari doar in secolul al XX-lea.
Istorie
Atat folclorul local cat si descoperirile arheologice atesta faptul ca rasa de caini Chihuahua isi are originile in Mexic. Una dintre cele mai acceptate teorii despre aparitia rasei spune ca acesti caini sunt urmasii rasei Techichi, animalele de companie preferate ale civilizatiei Toltec din Mexic. Datele istorice arata ca Techichi vanau in haita si au aparut in secolul al IX-lea. In momentul in care civilizatia Toltec a fost cucerita de Asteci, acestia din urma au crezut ca Techichi aveau puteri mistice. Daca aspectul era asemanator cu al cainilor Chihuahua de azi, Techichi erau mult mai mari decat rasa moderna. Se crede ca primii Chihuahua au aparut dupa ce cainii Techichi au fost incrucisati cu patrupedele de mici dimensiuni aduse in America de Sud de catre conchistadorii spanioli. Chihuahua a devenit o rasa foarte populara in Statele Unite ale Americii, fiind recunoscuta de Kennel Club-ul American in anul 1904.
Aspect
Chihuahua este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mici caini din lume iar standardele rasei nu mentioneaza o inaltime anume pentru exemplare. Ca rezultat, inaltimea acestor caini variaza mult mai mult decat in cazul celorlalte rase. Un Chihuahua poate cantari intre 1 si 2.5 kilograme. Corpul unui Chihuahua este destul de solid si bine modelat pentru statura pitica. Capul este in forma de mar, urechile sunt mari, cu varfurile usor rotunjite. Cainii din aceasta rasa se incadreaza in doua varietati: cu par lung si par scurt. Chihuahua cu blana lunga au un guler bogat si fire lungi de par pe urechi si pe coada. Varietatea cu par scurt are o blana lucioasa, bine lipita de corp. In ceea ce priveste culorile, acestea includ negru, albastru, alb, roscat cu pete albe sau inchise la culoare.
Temperament
Cainii din rasa Chihuahua sunt foarte devotati si se ataseaza de obicei decat de o persoana din familie. Majoritatea exemplarelor pot deveni destul de geloase cand persoana favorita primeste atentie. Sunt foarte curajosi si protectori cu stapanii lor. Se bucura foarte mult de atentia acordata. Chihuahua sunt suspiciosi cu straini si foarte buni pentru paza. Rasa nu este foarte recomandata pentru familiile cu copii mici sau alte animale de casa pentru ca aceste patrupede sunt destul de impulsive. Totusi, cainii Chihuahua se inteleg foarte bine cu exemplarele din aceeasi rasa. Atunci cand se simt amenintati cainii din rasa Chihuahua nu vor ezita si vor incerca sa muste. Pentru ca sunt foarte incapatanate, aceste patrupede pot avea de suferit in urma unui conflict cu un caine mai mare. Indreptarea comportamentului deviant se face destul de usor pentru ca acesti caini raspund foarte bine la dresaj.
Caracteristici
Chihuahua este un caine ideal pentru viata la apartament, nefiind galagios. Toata miscarea de care are nevoie un Chihuahua se poate face inauntru prin diverse jocuri. In cazul acestor caini, o hainuta este necesara in perioadele umede si reci. Perierea blanii trebuie facuta regulat decat in cazul exemplarelor cu par lung. Chihuahua traiesc in medie 15 ani iar femelele nasc de obicei maxim trei pui la o singura sarcina. Unele dintre cele mai intalnite probleme de sanatate ale cainilor Chihuahua sunt neinchiderea completa a cerului gurii, excesul de apa la nivelul creierului si dezvoltarea incompleta a maduvei spinarii.
Monikapop's Blog 
Comentarii